Definiție: Atenţia este orientarea, selectivitatea şi concentrarea conştiinţei noastre asupra unor stimuli exteriori sau interiori, în scopul desfășurării optime a mecanismelor psihice si a activității umane.
Caracteristici
– implică starea de veghe (opusă celei de somn; scoarța cerebrală este activată difuz; omul realizează o contemplare generală sau o așteptare pasivă) și starea de vigilență (presupune explorarea generală a mediului, o așteptare/căutare a ceva încă nedefinit)
– selectivitatea se produce diferit în funcţie de punctele de reper, orientarea fiind spre anumiți stimuli (atenția se manifestă parțial sau deloc spre alții)
– are calitate de condiţie facilitatoare pentru procesele şi activităţile psihice
– condiție obligatorie pentru reusita activității
– atenţia este strâns legată de motivaţie, mai ales de interese – dacă persoana este preocupată şi atrasă de anumite categorii de stimuli, orice semn al prezenţei acestora îi va capta imediat atenţia.
Formele atenţiei
A) În funcţie de prezenţa/absenţa efortului depus şi a gradului de conştientizare :
1. Atenţia involuntară – solicitare dinspre anumite aspecte/stimuli de a intrerupe o acțiune în desfășurare și de orientare spre acești stimuli – atenţia este captată deşi nu ne propunem acest lucru.
Poate aparea sub influența a 2 categorii de factori:
– externi:
– apariția/dispariția bruscă a unor stimuli
– caracterul inedit al stimulilor
– intensitatea deosebită a stimulilor
– contrastul dintre stimuli
– mobilitatea unui stimul pe fondul unor stimuli ficși
– interni:
– interesul
– actualizarea unor motive
2. Atenţia voluntară – se implică în majoritatea activităţilor şi acţiunilor noastre, presupune depunerea unui efort pentru a atinge un anumit obiectiv, pentru a finaliza o anumită sarcină.
– intenționată și autoreglată conștient; presupune mobilizarea și concentrarea din interior. Un rol important în declanșare și menținere îl au mecanismele verbale. Presupune depunerea unui efort pentru a atinge un anumit obiectiv, pentru a finaliza o anumită sarcină, iar acest efort va fi resimțit cu atât mai mult cu cât ceea ce trebuie să facă persoana nu intră în categoria activităților pe care le preferă sau care îl atrag motivațional.
– poate fi favorizată de respectarea câtorva condiții, și anume:
– stabilirea cât mai clară a scopurilor
– scoaterea în evidență a semnificației activității
– stabilirea momentelor activității și identificarea celor mai dificile
– crearea ambianței favorabile
– eliminarea/diminuarea factorilor perturbatori
3. Atenţia postvoluntară – multe activităţi conduc la formarea unor deprinderi şi la dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de acestea în sensul că ele devin preferate, deci reluarea lor nu va mai necesita efortul voluntar – deci atenţia postvoluntară se bazează pe deprinderea de a fi atent. Utilizarea repetată a atenției voluntare generează un anumit grad de automatizare al acesteia, transformând-o într-un sistem de deprinderi = nivelul superior de manifestare a atenției, pentru că este la fel de bine organizată ca și atenția voluntară, dar necesită mult mai puțin efort.
În desfășurarea variatelor activități, omul îmbină toate cele trei forme ale atenției.
B) În funcţie de direcţia principală de orientare a atenţiei :
1. Atenţia internă – presupune orientarea către diferite aspecte ale psihologiei proprii : gânduri, imagini, sentimente ; ea intervine în cadrul comunicării cu sine ( introspecţie, reflecţie interioară), iar rezultatele pot sau nu sa fie transmise și altor persoane.
2. Atenţia externă – este orientată către lumea exterioară (obiecte, fenomene, persoane) ; ea intervine în toate tipurile de activitate umană : muncă, joc, învăţare, creaţie.
3. Atenţia expectativă – de aşteptare , atunci când suntem în aşteptarea iniţierii sau finalizării unor acţiuni
Însuşirile atenţiei şi educarea lor
i) Volumul atenţiei – aspectul cantitativ al atenţiei : numărul de elemente (stimuli) asupra cărora omul își poate concentra atenția simultan, este de 7±2, adică acest număr este cuprins între 5 şi 9 ; poate fi influențat favorabil în următoarele condiții:
– organizarea în structuri cu sens a elementelor respective
– interesul puternic al subiectului pentru ceea ce percepe
– antrenamentul special
– experiența profesională
ii) Concentrarea atenţiei – este abordarea racordării atenţiei la un stimul din perspectiva intensităţii ; presupune delimitarea între un focar de excitație intensă și zonele apropiate, relativ inhibate. gradul de concentrare a atenţiei depinde de particularităţile psiho- fiziologice ale individului , de interesul pentru activitate, de nivelul de importanţă şi de utilitate al sarcinii, de experienţa confruntării cu factorii perturbatori. Opusă concentrării este distragerea (oscilația) atenției.
iii) Stabilitatea – este capacitatea de a menţine racordată atenţia la un stimul o perioadă mai mare de timp; este condiționată de:
– vârsta individului
– particularitățile individuale
– caracteristicile câmpului perceptiv și acțional
– natura sarcinii
– motivația pentru activitatea desfășurată
iv) Distributivitatea – însușirea care permite unei persoane să desfășoare, concomitent, mai multe activități, cu condiția ca măcar unele să fie relativ automatizate. Această însușire este, cu precădere, cerută în activități complexe, cu un larg câmp al percepției sau al problematicii de gândire sau de acțiune practică.
v) Mobilitatea – uşurinţa comutării atenţiei de la un stimul la altul , în intervalele cerute de desfășurarea activității. Opusul ei este fixitatea / rigiditatea – când persoana nu-şi poate deplasa uşor atenţia.
Toate aceste însuşiri ale atenţiei sunt foarte importante în momentul evaluării concordanţei dintre cerinţele unei profesiuni şi psihologia celor care vor să o practice.
Obiective:
Elevii vor:
– să caracterizeze atenţia
– sǎ explice care ar fi rolul atenţiei în dezvoltarea individului uman
– să descrie formele atenţiei, oferind exemple concrete.
-să exemplifice formele atenţiei, oferind exemple concrete.
– să caracterizeze însuşirile atenţiei şi modul în care ele pot fi educate
De asemenea, vor reuşi să:
– identifice unele situaţii în care atenţia ar avea un rol important
– reliefeze importanţa însuşirilor atenţiei în desfăşurarea activităţilor umane
– explice importanţa atenţiei în îndeplinirea sarcinilor
– reliefeze rolul însusirilor atenţiei în alegerea unei profesiuni,
aceste achiziţii urmând să îi ajute în procesul acumulării de cunoştinţe şi în activitățile care necesit efort psihic voluntar, în general.
Logofătu Daria, grupa 2.